Din timp in timp, nivelul clasei politice de la Bucuresti iese tragi-comic la suprafata. Vedem o gradinita de copii populata cu oameni mari (la stat doar) si importanti, care nu au alta grija decat sa-si smulga unul altuia jucariile si sa-si scoata limba. Asa s-a intamplat si in penibila poveste a onorului de Ziua Nationala.
Cand tocmai se pregatea sa se simta si el presedinte pentru o clipa, cam tot atat timp cat a durat si topaitura de la inchiderea urnelor in decembrie anul trecut, Mircea Geoana a ratat la mustata pentru ca seful clasei, baiat cam ranchiunos si cu multa imaginatie, i-a tras clapa dupa ce l-a lasat sa spere nitel. Adica in ultima clipa i-a furat secunda de glorie, pe care presedintele Senatului deja si-o exersa in minte.
A vazut cu ochii umezi cum jucaria lui a ajuns pe mana lui Emil Boc, care nici macar nu s-a putut bucura de ea in huiduielile publicului. Iar Mircea Geoana nici macar nu a putut sa-si ascunda dezamagirea dureroasa si usor penibila, adica exact ceea ce, am sentimentul, Traian Basescu si urmarea sa-i si provoace.
A aratat cat de tare l-a durut pierderea jucariei, a iesit in public vorbind despre jigniri adresate poporului roman si despre "o greseala deliberata prin care s-a nesocotit o regula minima de functionare in statul roman".
PSD a invocat in primul rand prevederile articolului 98 din Constitutie potrivit caruia "daca functia de Presedinte devine vacanta ori daca Presedintele este suspendat din functie sau daca se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile, interimatul se asigura, in ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor".
Apoi exista articolul 10 din Ordinul MApN din Nr. 30 din 12 Martie 2009, care stabileste Regulamentul Onorurilor si Ceremoniilor militare, care stipuleaza: "Onorul militar se acorda in situatiile
