Ar trebui să fim mândri că suntem români, ne spune primul-ministru, deoarece am rezistat în faţa tuturor imperiilor - Otoman, Habsburgic, Austro-Ungar şi Ţarist. Sursa: EVZ
La aniversarea a 92 de ani de la Marea Unire, nu putem rezista însă tentaţiei de a fi profund dezbinaţi de o intemperie cunoscută îndeobşte sub numele de politică şi care provoacă, pe aceste meleaguri, o indignare mai mare decât faptul că Ziua Naţională pică la începutul anotimpului friguros.
Poate că ilustrăm o perspectivă îngustă, a oamenilor din privat care au lucrat pe 1 Decembrie, spre deosebire de slujbaşii de la stat, liberi să participe la manifestările parcă mai puţin festive şi mai sărăcăcioase ca niciodată. Dar fiind la serviciu, am putut observa detaliile care au contribuit la imaginea - e de sperat, pasageră - de popor ursuz, încrâncenat, care se pândeşte pe sine şi se sancţionează cu satisfacţie. Nu e deloc România singura ţară în care stânga bate usturător la palmă dreapta (sau viceversa, în funcţie de cine e la putere), dar plăcerea altoirii pare cu totul deosebită.
Un prim motiv al dezbinării a fost absenţa din ţară a lui Traian Băsescu. La formatoarele de opinie publică mogulistică generând această dezbatere, n-a contat agenda politică internaţională a preşedintelui, nici participarea la un Summit unde s-a putut auzi vocea României şi pe parcursul căruia Traian Băsescu s-a întreţinut cu omologul rus. A cere unui organism ca OSCE rezultate tangibile în privinţa conflictului transnistrean a fost interpretat drept un zar de fugă din faţa huiduielilor şi fluierăturilor care îi erau destinate preşedintelui la ceas aniversar. Or, la Astana, în Kazahstan, stat autocratic şi mediu fertil al cleptocraţiei, e clar că nu fluieră nimeni.
În plan secundar, dar nu mai puţin dezbătut, a fost "Onorul la premier" - faptul că la paradă a fost prezenta
