Faptul că la parada de 1 Decembrie, de la Arcul de Triumf au fost aplaudaţi caii şi huiduit Emil Boc arată că, pentru poporul privitor, premierul era personajul în plus de la eveniment. Ingrată soartă!
Să munceşti pentru ţară până îţi cade părul, să te lupţi cu criza economică şi Opoziţia până la apoplexie, să înduri veninul presei până la depresie, să mai tremuri şi un ceas în ploaia îngheţată din patriotică datorie, ca, până la urmă, onorurile publicului să le primească un animal. O fi el nobil şi frumos, simbol al miturilor cavalereşti, dar, totuşi, guvernantul este om, merita măcar să fie ignorat politicos. Pedeliştii însă, fie că sunt feţe uşor recognoscibile, fie că se identifică silabisind apartenenţa politică au mari dificultăţi cu ieşitul în lume. Nu primesc ouă clocite în cap, ci huiduieli, un potop de reproşuri, întrebări şi priviri acuzatoare. Mândria de a fi pedelist nu mai umflă pieptul demnitarilor nici când joacă hora pe "Verde-nrourat", ba, în unele situaţii, au ajuns la concluzia că e mai bine să omită că au de-a face cu partidul.
Pentru a avea o şansă în alegerile din Colegiul 3, Hunedoara (vacant după decesul deputatului Ioan Timiş), pedeliştii au aplicat o strategie nouă: desprinderea candidatului de tot ceea ce aminteşte de partid. Nici siglă pe bannere, nici trandafiri pe afişe, niciun lider de la Bucureşti să-i susţină campania. Chiar şi portocaliul din fundal a fost repudiat şi înlocuit cu verdele.
Candidatul PDL este apartid, vizual nu poate fi plasat în nicio formaţiune politică şi, totuşi, îşi are originea undeva. Cum însă buletinul de vot dezleagă misterul apartenenţei, şmecheria pedelistă s-ar putea să nu-i aducă mai multe sufragii decât o confruntare pe faţă, ci să arate doar că partidul de guvernământ se teme atât de tare de alegeri, încât e gata să-şi îngroape numele şi simbolurile ca să evite o drastică depunctar