Sâmbătă seara, Florin Şerban ar putea să-şi completeze colecţia de premii obţinute cu pelicula „Eu când vreau să fluier, fluier" cu cel pentru categoria „European Discovery", înmânat de Academia Europeană de Film. Premiile oferite în cadrul European Movie Awards (EFA) sunt echivalentul Oscarurilor americane.
Eşti român... dar şcolit şi crescut în stilul cinematografic american. Dacă este să te defineşti ca regizor, eşti american sau român?
Florin Şerban: Sunt român şi ca suflet, şi ca inimă şi spirit. Şi mă bucur că e aşa. Ca regizor nu ai naţionalitate. Apoi, şcolit într-ale filmului am fost mai întâi în România, am terminat UNATC-ul în 2002, secţia Regie Film. Apoi am ajuns în State.
Care au fost primele diferenţe pe care le-ai sesizat între şcoala de film americană şi cea românească?
F.Ş.: Eu pot să vorbesc doar de şcoala la care am fost eu, Columbia University, şi de felul în care se studiază film acolo. În restul Statelor Unite... nu ştiu. Terminasem aici deja, am mai stat un an, apoi am plecat. Diferenţele sunt mari şi nu în avantajul şcolii noastre. Ar fi multe de spus, dar mă opresc la una singură: acolo, şcoala e un loc unde poţi şi trebuie să greşeşti, în timp ce aici suntem prea ocupaţi cu altele - orgolii, politică, demonstraţii de forţă.
Şi totuşi, la nivel de „programă", ce se studiază în Statele Unite şi ar trebui studiat şi la noi?
F.Ş.: Faţă de Statele Unite, la noi lipsesc două lucruri: scenariu în mod serios şi sistematic (în special structuri narative şi dramaturgie) şi arta actorului. Lipseau din curriculum atunci când eram eu în şcoală. Sper că nu mai e aşa. Scenariu se făcea, dar foarte emoţional şi după ureche sau cu pretenţii schematice absolut nejustificate.
În Europa, „Eu când vreau să fluier, fluier" a fost primit foarte bine, dovadă stând cele două premii obţinute la Berlin. Cum a fost el prim
