Alegerile de peste Prut au adus ceva nou, mai important decit matematica obligatorie desemnarii unui presedinte. In premiera, la Chisinau nu s-a mai vorbit despre tineri arestati de militieni si nici despre fraudarea alegerilor. Procesul electoral a lasat senzatia ca moldovenii nu se mai tem de propriile opinii. Alegerile din Republica Moldova s-au incheiat fara un cistigator cert. Desi au obtinut cele mai multe mandate in Parlament, comunistii lui Voronin se vad obligati sa imparta puterea cu una dintre formatiunile pro-occidentale, de dragul unei majoritati. Scenariile privind formarea unei coalitii post-electorale, ipoteze reale, sint cel mult trei. Primul scenariu ar fi revenirea Aliantei pentru Integrare Europeana la guvernare, cele trei partide - PLDM, PDM si PLM - dispunind in legislativ de 59 de mandate. Acest numar este suficient pentru formarea unui executiv, dar nu indeajuns pentru a alege un presedinte. Cu alte cuvinte, doua voturi de aur si distanta dintre Chisinau si Bruxelles s-ar reduce considerabil. A doua varianta, considerata cea mai probabila chiar inainte de desfasurarea scrutinului, o reprezinta o alianta a PCRM cu PDM-ul fostului comunist Marian Lupu. In aceasta ipoteza, cele doua formatiuni cu radacini comune ar "acumula" doar 57 de parlamentari. Pentru numirea presedintelui s-ar declansa o adevarata licitatie, menita sa cumpere sufletul a cel putin patru alesi. Al treilea scenariu, putin probabil, dar posibil, ar fi o alianta intre comunisti si liberal-democrati. Cele doua partide ar insuma 72 de mandate, mai mult decit suficiente pentru desemnarea sefului statului. O coalitie impotriva naturii, care ar aminti de o tradare asemanatoare a lui Iurie Rosca. Din punct de vedere al calculului politic, scrutinul de duminica pare sa nu fi adus nimic nou in Republica Moldova. Vechea configuratie a legislativului reflecta, cu mici exceptii, acelasi st