…simplu spus: minte. Asta are dreapta si n-are stanga. Si asta nu pentru ca n-ar exista oameni de stanga inteligenti si articulati ideologic. Ei, insa, sunt fie marginalizati in cadrul PSD (cazul Vasile Dancu – lasam sondajele de opinie de-o parte pentru moment), fie ignorati sau dispretuiti de-a dreptul. Cazul platformei CriticAtac este graitor in acest sens. Sunt acolo colaboratori ale caror texte sunt o placere (si, uneori, o provocare) sa le citesti, chiar daca nu esti intotdeauna de acord cu concluziile autorilor. Dar intre acesti oameni si PSD, singurul partid declarat “de stanga”, nu exista decat o relatie de dispret reciproc.

(In treacat fie spus, unul dintre avantajele si dezavantajele CriticAtac, dupa cum ii indica si numele, il reprezinta faptul ca majoritatea contributiilor se multumesc sa critice si/sau atace, dar evita, in general, solutiile; critica are si ea rolul ei – si e, in general, mai greu de combatut; nu poti, insa, construi exclusiv pe baza criticii; vine o vreme cand trebuie sa vii cu solutii si, implicit, sa te expui, la randu-ti, criticilor.) Cata vreme PSD se va multumi sa fie un partid cu muschi, dar fara creier, nu va avea nici o sansa pe termen lung, indiferent cate plase de zahar si ulei sau cate sarmale va imparti saracilor. Cine nu ma crede, sa-si aminteasca de uriasul Lennie, din Despre soareci si oameni. (A propos, a mai auzit cineva in ultima vreme pana si de amaratul de insititut condus de Adrian Severin?)

Surprinzatoare, din acest punct de vedere, e si atitudinea PNL – partidul care, pana acum, ar trebui sa beneficieze de cea mai articulata ideologie. Nu are. Institutul de Studii Liberale a disparut de facto in momentul in care Valeriu Stoica si-a luat jucariile (si finantarea), mutandu-le la Institutul de Studii Populare.

Asa se face ca, in prezent, singurul partid care mai “misca” pe frontul ideologic e –