Rezultatul alegerilor parlamentare din Republica Moldova din 28 noiembrie nu a adus o rezolvare crizei politice începute imediat după închiderea urnelor în scrutinul din 6 aprilie 2009, nerezultând nici de data aceasta o majoritate clară de 61 de mandate din 101 câte numără Parlamentul de la Chișinău, necesară alegerii Președintelui țării.
Partidul Comuniștilor (PCRM), condus de Vladimir Voronin, a obținut 42 de mandate (cu 6 mai puțin decât la precedentele alegeri repetate, din 29 iulie 2009), Partidul Liberal Democrat (PLDM), al premierului Vladimir Filat, a obținut 32 de mandate (+14), Partidul Democrat (PDM) condus de Marian Lupu, are 15 (+2), iar Partidul Liberal (PL), condus de actualul președinte al Parlamentului și șef interimar al statului, Mihai Ghimpu, 12 (-3).
Un calcul rapid arată că cele trei partide ale fostei coaliții de guvernare Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) – PLDM, PDM și PL – au obținut împreună 59 mandate, cu două mai puțin decât majoritatea necesară alegerii Președintelui Republicii.
Comuniștii, care rămân cel mai numeros partid din Parlament, deși au obținut cel mai slab rezultat în ultimii 12 ani, nu renunță la ideea revenirii la putere și practic singura lor opțiune realistă este o alianță cu PDM (partid care este din nou în poziția de a deține balanța puterii), condus de un fost deputat PCRM și președinte al Parlamentului între 2005 și 2009. Problema PCRM este că împreună cu PDM au doar 57 de mandate, fiindu-le deci necesare patru mandate de la PLDM/PL pentru alegerea președintelui.
Variante politice
Ideologic și realist vorbind, e mai ușor ca PLDM-PDM-PL să obțină două voturi “de aur” de la PCRM– în jargon politic chișinăuian – decât PCRM-PDM de a obține patru de la PDM-PL.
Între PCRM și PLDM/PL este o barieră foarte greu de trecut, dată fiind chestiunea identitară – PCRM este un partid românofo
