Stelian Tănase, care s-a documentat 18 ani pentru cartea „Dracul şi mumia“ şi prin numeroase călătorii în străinătate, spune că întemeietorul comunismului „era un monstru“. Volumul „Dracul şi mumia“, lansat la standul Adevărul, a fost pe locul 10 în topul celor mai vândute cărţi ale editurii, la Târgul de Carte Gaudeamus.
„Adevărul": Punctul de plecare pentru „Dracul şi mumia" are legătură cu o întâmplare reală: refuzul de a vizita Mausoleul lui Lenin. Aţi găsit o explicaţie?
Stelian Tănase: N-am găsit nici până acum una; sau poate cartea e o explicaţie. Când am vizitat Moscova, în 1990, la invitaţia săptămânalului „Moscow news", jurnaliştii din redacţie ne-au întrebat ce vrem să vizităm. Eu am ales Mausoleul lui Lenin. Dar, ajuns aproape de intrare am spus brusc: „Nu vreau să-l mai văd pe Lenin!". De atunci, gândul acestu „basm" a început să bobineze. Am scris primul capitol câteva luni mai târziu, la Washington. Am lucrat 18 ani - cu pauze pentru alte proiecte - la „Dracul şi mumia", purtat de acest impuls din trecut.
Citiţi şi: Directorul Realitatea TV, Stelian Tănase: „Trăim într-un stat poliţienesc"
De ce aţi ales ca o poveste suprarealistă să vorbească despre nişte realităţi dure?
Nu-mi place realismul în literartură. Mi-am imaginat că Dracul a furat mumia lui Lenin din Piaţa Roşie ca să pot exprima esenţa secolului XX şi să pot construe nişte personaje puternice. Mi-am imaginat cum ar fi dacă Lenin, odată ce pleacă din Mausoleu, se întâlneşte cu nişte figuri din perioada Războiului Rece. L-am pus faţă în faţă cu Brecht, care era un simpatizant comunist, cu Freud - psihanaliza şi marxismul au fost multă vreme cele două curente dominante ale secolului - cu Kafka, el având intuiţia prizionieratului individului. M-am gândit: cine a făcut cea mai mare revoluţie estetică în secolul XX? Picasso. Şi-atunci, mi-am imaginat că Pi
