Premierul rus, Vladimir Putin, ne-a împărtăşit săptămâna asta viziunea lui asupra Europei: piaţă comună de la Vladivostok până la coasta Atlanticului, forţa economică unită UE-Rusia ca actor global. Dacă mai adăugăm la asta şi convergenţa intereselor noastre de securitate - celebrul scut antirachetă care acum a devenit un scut pentru doi -, vedem nu doar că războiul cu Rusia nu va avea loc, cum am avut onoarea să vă avertizez mai de multişor, ci, dimpotrivă, că profilăm o Europă cu două aripi necomunitare, care vor deveni ca noi în totul, minus instituţiile, cum spunea Delors: Turcia şi Rusia, două extinderi ale pieţei comune europene care nu se vor integra şi în spaţiul politic european. Sună bine, dar de la realitate la utopie mai e mult, iar în ambasadele din Chişinău, ca şi în cabinetele din Bruxelles sau Moscova, ruşii şi europenii negociază două alianţe cu două variante diferite pentru amărâta de Republică Moldova zilele astea. E pe faţă: noi (europenii) tragem sforile pentru o alianţă net europeană, ei, pentru una care să includă partidul comunist. Înţelegerea planetară care se profilează nu schimbă jocurile astea mici de la firul ierbii, unde ruşii nu se vor excluşi de la guvernare în Moldova şi sunt deranjaţi de ideea unei alianţe contra lor.

Îmi pare rău că îmi iese prognoza şi pentru Republica Moldova, care este şi a fost întotdeauna aceea că alegerile se decid geopolitic acolo. Întreabă-i pe votanţi cine e mai tare şi vei afla rezultatul alegerilor cu precizie matematică (nu glumesc, pot prezenta dovezi statistice). Rusia e tare săptămâna asta. Prin contrast, Europa, negociind cu disperare peste noapte împrumutul pentru Dublin, arată în fiecare zi că e pe marginea prăpastiei. Lipseşte puţin ca euro să se facă praf. Ce să mai vorbim de România? Ce efect al demonstraţiei oferim noi (faceţi ca noi şi o să vă fie la fel de bine cum ne e nouă)? Avem