Claus Stephani („Moga“) a devenit colaborator al Securităţii în 1961. Este conspirat în dosare sub trei nume: „Mircea Moga“, „Marin“ şi „Moga“. Principalul ofiţer de legătură al lui „Moga“ a fost Gheorghe Preoteasa de la Direcţia 1, din Bucureşti. Transmite corespondentul RFI la Berlin, William Totok (audio).

În vara anului 1974, maiorul de Securitate, de la Direcţia 1 din Bucureşti, Gheorghe Preoteasa a început să culeagă analize şi informaţii incriminatorii despre tinerii scriitori din Timişoara, reuniţi în „Grupul de acţiune Banat“ (Aktionsgruppe Banat).

Din numeroasele note păstrate azi în arhiva CNSAS, se desprinde o imagine halucinantă a metodelor represive de supraveghere şi intimidare, folosite de poliţia politică în vederea destrămării grupului.

Unul dintre colaboratorii neoficiali ai Securităţii care s-a remarcat atunci printr-un zel neobişnuit fusese Claus Stephani. În documentele Securităţii acesta apare cu mai multe nume conspirative: „Mircea Moga“, „Marin“ şi „Moga“.

În vara anului 1974 îi furnizează maiorului Gheorghe Preoteasa mai multe analize literare privind textele „Grupului de acţiune“, pe care le califică exact în terminologia utilizabilă pentru deschiderea unor dosare de urmărire şi penale. „Privite în ansamblu, în marea [lor] majoritate [textele Grupului de acţiune] sunt formaliste, negativiste, iar unele din ele [sunt] cu dublu înţeles, adică [ele sunt] astfel scrise, că cititorul atent poate da anumitor imagini sau metafore un înţeles, care, după cum se pare, este cel dorit de autori.“

După ce acceptase, în anul 1961, să devină un colaborator neoficial al Securităţii, doi ani mai tîrziu Stephani încearcă să întrerupă aceste legături. Ulterior este contactat din nou de către poliţia secretă şi începe cea de-a doua fază de colaborare.

Aceasta, practic, continuă pînă la căderea regimului comunist din România.