Ziua Naţională n-ar trebui să inspire atâta kitsch, dar facilul are pretutindeni alaiuri lungi şi mulţumite.
Meniul catodic de Ziua României a arătat la fel ani în şir: paradă militară, dansuri populare, partituri culinare în cheile Fa-Sol (cu sau fără cârnaţi), plus un vălmăşag de declaraţii duios-ipocrite pe adresa ţărişoarei, rostite de români strânşi de reporteri sub umbrela lui „Ce-ţi doresc eu ţie". Inflamări patriotice, căluşari, salve de tun, steaguri pe stâlpi, abur de cazan şi farfurii de plastic. Picoteală pe canapea, în aşteptarea filmului tematic de seară, în care voievodul repede ghioaga în duşmani şi-i deşiră moral prin avântate formule retorice. În general, Ziua României e un prilej de exces festivist imposibil de ratat. Şi de spectacole groteşti în care un fals Ion Creangă vorbeşte despre privatizările suspecte, Zmeul-zmeilor e somat să-şi achite rata la vizuină, Făt-Frumos are cocardă tricoloră, iar Ileana Cosânzeana găteşte cu mujdei şi îşi întreabă vecinii cu cine fac banking. Ziua Naţională n-ar trebui să inspire atâta kitsch, dar facilul are pretutindeni alaiuri lungi şi mulţumite.
Tocmai de aceea m-am bucurat când am văzut că unele posturi TV au schimbat foaia şi au decis să renunţe la repertoriul clasic. Însă uneori bucuria e dovadă de nesăbuinţă la porţile Orientului. Două dintre aceste posturi, unite prin stranii manevre telepatice, au decis să înnobileze ziua naţională prin discuţii pe aceeaşi temă: de ce aţi pleca din România? Bizară coincidenţă, ciudat unghi de privire a ţării. La antipodul refrenelor lăcrămoase şi al hăuliturilor patriotarde, moderatorii celor două emisiuni (chiar nu contează cum îi cheamă şi unde lucrează) au invitat pur şi simplu la părăsirea ţării. Iată un raţionament cu adevărat original: iubim cu atât aplomb România, încât îi facem pa. Dragostea pe care i-o purtăm ne îndeamnă s-o lăsăm de izbelişte.
