Perceptia romanilor despre Curtea Constitutionala a Romaniei este una confuza. CCR este vazuta ca o institutie, undeva acolo sus, menita sa dea solutii conforme cu legea fundamentala, insa deseori, stranii.

CCR se afla sub focul incrucisat al acuzelor lansate atat de Putere, cat si de Opozitie. De aici si opiniile conform carora Curtea joaca un scenariu duplicitar, utilizand unitati de masura impuse de circumstantele politice.

De altfel, imputatiile de partizanat au ecoul cel mai des consemnat. Scorul de 5-4 in favoarea magistratilor cu robe portocalii, poate fi considerat un argument in acest sens.

Traian Basescu a cotat-o drept o "institutie penibila", in urma deciziei luate la Legea Educatiei, afirmand ca aduce deservicii Romaniei, in relatia sa cu FMI.

Tot presedintele insa, nu este catusi de putin strain de recomandarile adresate Curtii de a trimite in derizoriu legea care-i priveste pe fostii detinuti politici, bunaoara. Tocmai el, omul care a condamnat oficial comunismul si ororile sale in fata Parlamentului. N-ar fi insa prima oara cand seful statului se dezice sau e cuprins de amnezie.

Asistam la o fractura de sistem. Se blocheaza tot ce este considerat nefavorabil statului, iar in schimb sunt promovate initiative care lezeaza interesul cetatenesc.

Principalele partide din Opozitie au solicitat o noua formula a Curtii Constitutionale, cu atributii limitate ori transferate Curtii Supreme de Justitie. La idee au subscris si unii membri din primul rand al PD-L.

S-ar impune o revizuire a Constitutiei, doar ca sansele unui astfel de demers in actuala legislatura converg spre zero. Pe deasupra, orice tentativa privitoare la modificari de substanta in legea fundamentala, care vizeaza Curtea Constitutionala, se va izbi ca de un zid.

Motivul este cat se poate de simplu. Ins