Inaugurat ieri în cartierul bucureştean Rahova, bazarul "Doldora" al fostului internaţional de fotbal român Gică Popescu e cam gol. Nu-i vorbă de faptul că vreo trei sferturi din multele zeci de standuri ale imensei hale sunt încă goale. Dar în standurile amenajate şi deschise pentru cumpărători nu se găseşte absolut nimic deosebit. Aceleaşi produse din orice…bazar (românesc), eventual la preţuri mai mari. Fapt dificil de explicat, câtă vreme închirierea unui stand nu e o operaţiune scumpă, dimpotrivă. Şi cum preţul scăzut este atuul forte al oricărui comerciant în vreme de criză, mai ales al celor care îşi desfac mărfurile într-o zonă cu populaţie preponderent săracă, cum este Cartierul Rahova… nu se întrezăreşte prea curând că Doldora se va umple de cumpărători. Nici măcar ieri, în ziua inaugurării, nu a fost vânzoleală la bazarul de pe strada Pucheni, locuitorii din cartier preferând să se înghesuie, în continuare, în Piaţa Rahova, aflată în apropiere, unde se găseşte aceeaşi marfă, puţin mai ieftină. Asta, în pofida concursului cu premii garantate gratuite, oferit de reprezentanţii bazarului şi de anunţata vizită a proprietarului - vedetă foarte populară printre potenţialii muşterii.

În jurul orei prânzului, mai mulţi agenţi de pază decât vizitatori-cumpărători se aflau la intrarea magazinului. Îl întreb pe unul dintre bodyguarzi dacă fac "front" pentru sosirea patronului. "Gică Popescu vine mai târziu, nu acuma". În hală e puţin mai cald decât afară, unde temperatura e în zona îngheţului. În căutarea unui stand cu produse mai acătării ajung în fundul halei, unde văd o coadă. Hopa!, îmi spun, e rost de ceva ieftin. E mai bine, e gratis! Se dau brelocuri, tricouri, umbrele şi rucsacuri. Şi e pe bază de dat la ţintă. O ţintă mare, în care trebuie să arunci cu o mingiuţă cu ventuze. O lume pestriţă de economat, de ciorbă şi mici gratis în zi de sărbătoare