Maestrul Ion Cupen evocă amintirea “mexicanilor” dispăruţi înainte de vreme, cu Dobrin şi Dumitrache aflaţi printre distinşii laureaţi din Ancheta GSP

Noi, românii, ne-am lăudat întotdeauna cu trecutul, prezentul fiind jenant şi viitorul sumbru. Aşa cum invocăm, umflîndu-ne pieptul, dîrzenia lui Decebal, izbînzile de la Călugăreni sau Mărăşeşti, geniul lui Caragiale, măreţia lui Eminescu sau prestaţia de odinioară a lui Titulescu la preşedinţia Ligii Naţiunilor, tot aşa şi în fotbal ne întoarcem mereu, nostalgici, opintindu-ne să urcăm pe platoul de la Guadalajara. Unde acum patru decenii, cu prilejul unui Campionat Mondial, naţionala României s-a distins, bătîndu-se demn, de la egal la egal, cu marile puteri ale lumii.

Reamintesc rezultatele din grupa noastră de foc: 0-1 cu Anglia lui Bobby Charlton, 2-1 cu Cehoslovacia lui Adamec şi 2-3 cu Brazilia lui Pele. Din nefericire, trupa lui Angelo Niculescu şi Emerich Vogl este astăzi decimată. Pe lîngă Vogl, a cărui dispariţie s-a produs la doar un an de la Mondialele de care vorbim, au mai urcat la Cer, prea devreme, în puterea firii, nu mai puţin de 9 jucători, aproape o formaţie întreagă.

Între două miuţe cu îngerii, ei mai aruncă o privire spre pămîntul părăsit, rîzînd cu un ochi şi plîngînd cu celălalt de cît de năzdrăvan şi de debil a ajuns fotbalul lăsat în urmă. Guadalajara a devenit un ţinut evocat cu mîndrie şi înjurat cu obidă, ca orice vameş nemilos care te copleşeşte cu biruri. Să-i evocăm, pe rînd, pe dispăruţii preţioşi, legîndu-le, fiecăruia, o succintă caracterizare a profesorului Angelo, care la 89 de ani îşi strînge la piept cu mîngîieri tandre amintirile.

Adamache, înecat în Dunăre: “Un portar sîrguincios, conştiincios, teribil de ambiţios”

Gornea: “Alt portar. Era dotat şi dăruit. Avea momente de reverie, cînd se închidea în sine, urzind planuri numai de el ştiute” @N_P