In cultura "wham-bam" (a socului, a sunetelor asurzitoare), Enter the Void este un film-eveniment care isi cere respingerea fara drept de apel, cucerind, in acelati timp, noi teritorii vizuale. Ultimul film al lui Gaspar Noe e regie in stare pura, experimentata de realizator si in scurt-metrajul We fuck alone (parte a proiectului Destricted - sapte puncte de vedere artistice asupra pornografiei), unde Noe isi lasa camera sa survoleze personajele, sa se invirta in jurul lor ca un spirit prezent, invizibil, folosind in acelasi timp si un deranjant dar sugestiv efect de stroboscop. In Enter the Void, aparatul de filmat se substituie punctului de vedere al personajului principal, pe care il vedem frontal doar de citeva ori, in oglinda. Ucis in primele 20 de minute ale filmului, acesta se desprinde de trup, observindu-le pe celalalte de sus in extraordinare acrobatii aerobice, care cer cautari pe internet: cum a facut, ce tehnica, ce fel de camera, ce fel de macara. Impreuna cu coloana sonora continua, in spiritul unui mix electronic intunecat, nedansabil, Enter the Void se recomanda ca o realizare vizual-auditiva noua in sensul absolut, in sensul artistic de "nu s-a mai facut". Povestea e simplissima: tinerii fratii americani Oscar si Linda traiesc de putin timp in Tokyo, cistigindu-si existenta din cele ale simturilor: el vinde (si consuma) droguri, ea e striparita intr-un club. Nu sint personaje care fac asta dintr-o adevarata nevoie, ci pur si simplu nu cred in locuri de munca "cinstite". Intrebat de sora-sa de ce nu-si ia un job adevarat, Oscar raspunde ca cei care au job-uri nu sint decit niste sclavi. Din punct de vedere al atitudinii filozofice, personajele isi au o masa larga de corespondenti in societatea contemporana, radacinile sociale existind, fara indoiala, in orientarea lui Gaspar Noe. Pina la moartea lui Oscar, filmul se ocupa de prezentul personajelor; m