Peter Greenaway, unul dintre cei mai erudiţi regizori britanici ai momentului, a fost prezent la Bucureşti în cadrul Festivalului de Film Experimental „On the Edge“ Bucureşti 2010 (24-28 noiembrie), creat sub patronajul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, al Universităţii Naţionale de Arte şi al Centrului Naţional al Cinematografiei. Acesta este primul şi singurul eveniment din România dedicat filmului experimental. Festivalul are ca scop promovarea creaţiilor inovatoare atît la nivel conceptual şi tematic, cît şi formal, stilistic, ale unor artişti cu viziuni profund personale asupra realităţii contemporane, explorînd în acelaşi timp limitele limbajului cinematografic. Nu voi insista asupra uimirii în faţa dezinteresului pentru experiment în cinema-ul românesc contemporan şi mai ales la regizorii tineri premiaţi. Această latură este însă evidentă în cazul lui Peter Greenaway. În afară de faptul că este regizorul unor filme precum The Draughtman’s Contract (1982), Drowning By Numbers (1988), The Cook, The Thief, His Wife and Her Lover (1989),Prospero’s Books (1991), The Baby of Mâcon (1993), The Pillow Book (1996), and 81/2 Women (1999), The Tulse Luper Suitcases (2003), Greenaway este şi unul dintre cei mai provocatori teoreticieni actuali ai cinema-ului. Publicul de la Festivalul de Film Experimental l-a putut vedea în ambele ipostaze, atît prin vizionarea ultimului său film, Rembrandt’s J’Accuse, cît şi prin masterclass-ul susţinut în faţa unui public numeros adunat în sala cinematografului Scala. Peter Greenaway a venit la Bucureşti cu o provocare ce poate scandaliza orice regizor, fie că acesta face filme precum Harry Potter sau Stăpînul Inelelor sau este un maestru precum Wim Wenders sau Lars von Trier. Regizorul minunatuluiPillow Book susţine că cinema-ul nu s-a născut încă şi că cei 115 ani de la inventarea tehnologiei