Deşi Julian Assange a dorit să dea o lovitură „imperialismului" american prin dezvăluirea telegramelor diplomatice, rezultatul este exact cel opus: viziunea americană asupra lumii este cea corectă, iar cea a stângii radicale este discreditată.

Barack Obama este un om de stânga, poate prea de stânga, dar Julian Assange face parte dintr-o specie radicală aflată la stânga lui Obama. Drept pentru care se află într-o cruciadă personală împotriva Americii, indiferent cine ocupă Casa Albă. Din perspectiva lui, cele 250.000 de documente diplomatice americane publicate de WikiLeaks sunt o dovadă zdrobitoare a „duplicităţii" americane, a cinismului Washingtonului şi a altor lucruri teribile pe care stânga radicală le pune de obicei în sarcina Marelui Satan, cu sau fără scurgeri. Ceea ce dovedesc însă aceste documente este cu totul altceva.

În primul rând, documentele sunt importante, dar nu pentru că dezvăluie ceva nou, ci pentru că confirmă ceea ce toată lumea ştia deja. Toată lumea ştia, bunăoară, că Rusia este un stat mafiot condus cu mână forte de Vladimir Putin, în vreme ce Dmitri Medvedev face figură de majordom. Toată lumea ştia că Vladimir Voronin este un personaj nociv şi profund corupt. Toată lumea ştia cât de impulsiv şi egocentric e Nicolas Sarkozy. Şi da, toată lumea ştia că România lui Năstase în 2004 era „un stat sălbatic" şi care nu merita să adere la Uniunea Europeană şi că decizia admiterii noastre şi a bulgarilor a fost pur politică. Evenimentele ulterioare au dovedit-o cu asupra de măsură. Documentele diplomaţiei americane nu fac decât să confirme toate aceste realităţi.

Ele confirmă, pe de altă parte, că Washingtonul are totuşi o diplomaţie de anvergura unei superputeri, în pofida gafelor - nu puţine - din politica externă americană. Diplomaţia Statelor Unite pare singura capabilă - vorbind strict de Occidentul democratic, pentru că Rus