Europolis este o coproducţie România- Franţa semnată, în calitate de scenarist, regizor şi producător, de cineastul Cornel Gheorghiţă şi distinsă la festivalul Films du Monde de la Montréal cu menţiunea specială a juriului pentru prima operă a realizatorului său principal. (Scenariul obţinuse deja, în 2005, Marele Premiu HBO, iar în 2008, un premiu secund la Festivalul Filmului European de la Paris.)

Regizorul-autor şi producător este un „debutant” în filmul artistic, deşi în nici un chip în cinematografie. În palmaresul său figurează o seamă de documentare, dintre care două, absolut remarcabile – Les fanfarons şi Masquerades –, au ca obiect cultura rurală românească.

Europolis este o prelungire cinematografică a romanului cu acelaşi nume de Jean Bart (1933), realizată în tonalitatea psihologică sumbră a peliculelor româneşti din ultimele decenii. Filmul istoriseşte tribulaţiile unor români care călătoresc spre Occident în căutarea bunăstării, eşuează şi se reîntorc mai săraci decât oricând – înşelaţi de străini şi deposedaţi de bunuri de proprii conaţionali –, dar mai maturi şi mai chibzuiţi. În adâncime şi în detalii, el este însă o poveste fantastică, unică, bogată în sensuri, la frontiera dintre histoire de vie şi basm, dintre „real” şi mitologic.

Povestea începe şi se închide la Sulina. După ce Comisia Europeană a Dunării care îşi avea aici sediul este desfiinţată (1937), oraşul – cândva cosmopolit, dinamic şi prosper, acum deja în declin – îşi pierde strălucirea. Decăderea şi sluţirea sa se desăvârşesc în regimul comunist şi în „perioada de tranziţie” care îi urmează. În deprimarea lor, locuitorii urbei muribunde scornesc o legendă: depozitul de valori al Comisiei Dunării ar fi fost jefuit de un hoţ care şi-ar fi îngropat galbenii într-un loc tainic, cel pe care tinerii cu minţi înfierbântate îl mai caută încă; sau – înt