Poet, cîntăreţ, ziarist, Ion Zubaşcu s-a născut în 18 iunie 1948, în localitatea Dragomireşti, Maramureş. 15 ani profesor de literatură în Maramureş. Din 1983, se mută în Bucureşti cu familia. În prezent, lucrează la revista literară Viaţa Românească, după 25 de ani de presă de informaţie, la principalele publicaţii ale ţării. A publicat volumele de versuri Gesturi şi personaje, Albatros, 1982, Copilării(antologie de scriere creatoare), Litera, 1982, Omul de Cuvânt, Cartea Românească, 1991, Întoarcerea la Dumnezeu, Panteon, 1995, Omul disponibil(I), Axa, 1999, Omul disponibil(II), Brumar, 2009, Moarte de om. O poveste de viaţă, Limes, 2010. Publică în majoritatea revistelor prestigioase de literatură din România. Are numeroase premii pentru poezie, muzică şi jurnalism.

Destinul ca instrument de cunoaştere

- Aţi trăit un miracol al poeziei, în timp scurt, două volume remarcabile... Ce rol are viaţa, care e rolul literaturii în a o surprinde? Cu ce preţ?

- Am publicat anul trecut volumul de versuri Omul disponbil (II), la Editura Brumar, iar anul acesta, Moarte de om. O poveste de viaţă, la Editura Limes. Vă mulţumesc c-aţi fost la lasarea cărţii, la Sala Oglinzilor, USR, în 2 martie 2010. Toate cărţile mele de până acum au fost scrise pe o baricadă, când eram în primejdie de moarte, de pulverizare identitară, morală, spirituală. Pentru mine destinul personal, propria mea viaţă au fost continuu instrumente de cunoaştere şi pretexe de documentare pentru drumul pe care aveam să-l străbat înainte. Tot astfel, şi cartea aceasta din urmă e scrisă pe baricada pe care sunt acum cu destinul, după o risipire prea mare în presa de cotidian, cum am spus. E prima mea carte publicată la timp, în care încerc să mă debarasez de orice ideologie literară, să acopăr cu trupul fiecare cuvânt, după o lungă perioadă a poez