Doamnelor şi domnilor! Fraţi români! Sărbătorim astăzi Ziua Naţională a României, o zi cu valoare de simbol, o zi în care rememorăm istoria neamului. Pe 1 Decembrie 1918 Transilvania s-a unit cu Regatul României, format din principatele unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti. Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia a decretat la 1 Decembrie 1918 pentru totdeauna Unirea Ardealului, Crişanei, Banatului, Bucovinei si a Maramureşului cu România. Este cel mai important moment al luptei pentru libertate, unitate si demnitate naţionala a românilor. Această zi reprezintă, înainte de toate, îndeplinirea idealului unor generaţii întregi, care au visat ca toţi românii să trăiască împreună în graniţele aceluiaşi teritoriu. Obligaţi de conjuncturile istorice să trăiască până atunci separat, românii au devenit conştienţi că doar împreună pot elimina graniţele ce îi separă. Cei care au înfăptuit Marea Unire, ne-au lăsat o comoară… o ţară, dar şi un testament, o misiune sacră - aceea de a apăra întregi hotarele împlinite de ei. Toţi românii, în orice colţ al lumii ar trăi ei, au datoria să respecte jertfa înaintaşilor care au clădit România Mare. A fost răsplata unui zbucium de veacuri, a fost dovada că înaintaşii noştri nu şi-au vărsat în zadar sângele, apărând acest pământ. Ziua de astăzi ne cere să cinstim totodată memoria celor care s-au jertfit pentru ca noi să putem trăi un astfel de moment. Spun asta pentru că, din păcate, în cotidianul nostru banal şi rutinat, această sărbătoare nu mai produce vibraţii pe măsura celor pe care le-au trăit contemporanii acelui eveniment. Este momentul să fim din nou solidari, să reînviem simţul datoriei patriotice, să realizăm că suntem stăpâni pe propria soartă şi că nu reprezintă o soluţie aceea de a-i face pe alţii responsabili de propriile noastre eşecuri. Românul este în sinea lui un om ospitalier, înţelept, răbdător, mun