CARCERĂ

Ne sprijinim de o amintire nemişcătoare,

de un viitor înţepenit,

nici înainte, nici înapoi, niciunde,

ca un tunel cu particule şi unde,

intri şi nu mai poţi ieşi, prins între grinzi,

în cupole rotitoare de vid,

în vaduri de răcoare,

într-un labirint căptuşit cu oglinzi

în care lumina e vie

şi chipul tău e viu şi strălucitor sub linţoliu

şi ameţeşti de atâta lumină pătrunsă în ochi

ca la interogatoriu,

când trebuie să spui ce-ai supt de la sân,

care ţi-e sfârşitul şi cine ţi-e stăpân.

PE CALE SĂ SE ÎNTÂMPLE

Pretutindeni totu-i o uşă. O împingi uşor,

ceva e pe cale să se întâmple.

Spirala vânătă coboară şi urcă

o undă de lumină.

Cade şi urcă în marile deşerturi,

printre arborii morţi în picioare.

Printre sfinţii veghind.

În noaptea asta să ieşi în câmpul cu iele.

Să ţii malul aproape cu luna trasă pe cap

ca un coif de aur.

Să ţii inima bine în piept.

Totul e o uşă. O împingi uşor.

ISAIA

Sâmburi şi aur, focuri înteţite-n vitralii.

La mal se ridică ofrande,

silabele sunt şterse de o mână invizibilă

şi un singur cuvânt tremură în vântul cântător.

Singurătatea focului, albirea de oase

pe cerul purificat.

Cine mai poate să nu spere?

Fără figură, fără trup, sufletul e dus

prin trestiile oarbe.

Tobe şi fluvii. Fluturi îndrăgostiţi

în atingerea ta ca un timbru de corn.

Furia minerală se stinge încet.

Din pietre izvorăşte un dans

în trupul tău de smirnă amară.

EA VENEA

Ea venea şi cum venea o ştiam,

mă ştiam,

ochii îi vedeam şi sorii din ei,

galbeni şi verzi şi ovali şi pătraţi

şi lapţii luminii sing