Oare de ce Europa continuă să-i fascineze pe americani? Şi de ce, din geografia bătrânului continent, Parisul rămâne etalon de stil şi gust, într-un cuvânt, Oraşul-Şic cu majuscule între toate marile capitale? Complexul cultural n-a dispărut nici la o sută de ani după ce Henry James îşi urmărea "ambasadorii", atent la efectul unei civilizaţii vechi şi rafinate asupra inocenţilor veniţi din Lumea Nouă.

Însă vechiul complex cultural a căpătat patină, tratat fiind în spirit postmodern, asumat cu autoironie, aşa cum se vede în romanul "Le Divorce" de Diane Johnson: vieţile paralele a două surori, Roxy şi Isabel, care părăsesc pe rând America şi trăiesc în capitala Franţei.Prejudecăţi şi stereotipii se adâncesc ca într-un joc de oglinzi: americanii cu ideile fixe privind fumatul sau mâncarea, văzuţi de francezi cu maliţie, ei înşişi cercetaţi de ochii de buni şi pragmatici observatori ai celor de peste ocean.

Cele două surori se deosebesc radical, iar aventura pariziană este una dintre puţinele fapte ce le apropie şi le obligă la un traseu comun. Roxy este poetă şi căsătoria cu un francez o propulsează într-o familie aristocratică, ale cărei ritualuri o acaparează, de la confesiunea catolică la mobilier, gastronomie sau vestimentaţie. Alege să trăiască la Paris, într-o casă purtându-şi mândră semnele vechimii, să-şi facă educaţia în maniera unei aristocraţii care îşi etalează încă privilegiile de castă.

Marea aventură trăită de Roxy este povestită de sora ei Isabel, ajunsă la Paris ca să o ajute când aşteaptă al doilea copil. În Roxy se amestecă snobism şi parvenirea culturală: poeta se doreşte o fiinţă şlefuită şi fasonată după tiparul aristocratic. Isabel a păstrat judecăţile simple, chiar rudimentare ale lumii din care vine, iar bruma de inteligenţă şi de bun simţ o scot din încurcături. Ele, încurcăturile nu întârzie să apară şi să le schimbe viaţa