La mijlocul secolului al XV-lea, zona Universităţii de azi era marginea de nord a târgului Bucureştilor. Pe cuprinsul acestui perimetru, adică între Calea Victoriei şi blv. Nicolae Bălcescu, se aflau la 1550, dinspre Cercul Militar de azi, câteva aşezări săteşti care au devenit ulterior mahalale ale târgului: mahalaua Sărindar în zona Cercului Militar, Ţigănia Târgului (str. Academiei de azi şi împrejurimile), mahalaua Sf. Sava în formare (zona Universităţii), apoi mai spre sud-est mahalaua Colţea în formare.
Dincolo de aceste periferii erau câteva aşezări săteşti profesionalizate şi anume Scaunele de Peşte (către est, pe blv. Regele Carol I de azi), aşezarea Săpunarilor (spre Calea Victoriei) şi apoi, către balta lui Dura Neguţătorul (ulteror Cişmigiu) s-a aflat o vreme mahalaua Tabacilor.
Două sute de ani mai târziu, marginea de nord a târgului se afla deja către Piaţa Romană de azi, iar în zona Universităţii, deja cuprinsă de oraş, se găseau (de la stânga la dreapta) mahalalele Sărindar, Sf. Sava, Scaune şi Colţei. Se învecinau către nord cu mahalalele Stejarului, Bisericii dintr-o Zi, Bisericii Enei şi Săpunari. Tabacii fuseseră deja mutaţi în dreapta Dâmboviţei, iar pe locul lor se afla mahalaua Popa Sterpu, devenită mai târziu Brezoianu.
În secolul al XVII-lea, mai exact la 1679, a fost ridicată aici, de către Şerban Cantacuzino, Şcoala Domnească. Aceasta a devenit în secolul al XVIII-lea Academie Domnească, pentru a fi transformată, prin anaforaua Eforiei Şcolilor Civile întărită de vodă Caragea la 24 martie 1818, în Şcoala Naţională de la Sf. Sava.
Peste numai câteva decenii era atât de insalubră, încât pe locul ei va fi construit noul palat al Universităţii. Şi odată cu el şi noul bulevard al Academiei, amenajat în faţa Universităţii, între Sărindar şi bulevardul Colţei. Palatul Universităţii a fost ridicat începînd cu 1
