Intr-o tara unde politizam pana si aniversarea intregirii tarii, a incerca sa tragi foloase de pe urma bebelusilor devine un mod de trai. Cum ar putea fi ignorat ditamai bazinul electoral?
Si nu e vorba doar despre mamicile in devenire, sau de tinerele care se gandesc sa dea viata candva, in viitorul apropiat, care n-au cum sa fie mai fericite in perspectiva injumatatirii perioadei de concediu sau pierderii unei bucati din alocatie. Familiile lor devin tinta cea mai larga a mesajului ipocrit ca o asemenea initiativa este criminala.
Orice Guvern ar fi fericit sa aloce nu 4.000 de lei (maximul permis acum de lege), ci
dublul acestei sume pentru asigurarea celor mai bune conditii cresterii unui copil.
Daca ar avea acesti bani. Echipa lui Emil Boc nu-i are. Desigur ca in continuare, in
Romania, licitatiile se adjudeca la sume astfel constituite pentru a-si trage si
autoritatile partea leului, consilierii demnitarilor nu sufera de pe urma pierderii
privilegiilor, anumite institutii isi cresc bugetele fara nicio explicatie in
acelasi minut in care unii salariati ai statului sunt amenintati cu somajul, deci a
invoca lipsa resursei financiare pentru luarea unor masuri ca reducerea perioadei de
concediu postnatal reprezinta o nesimtire.
Insa argumentele cu care este combatuta intentia Ministerului Muncii sunt simple povesti, pe care nu le cred nici macar autorii lor. De pilda, ideea ca scaderea sumei alocate si reducerea perioadei bugetate de ingrijire a copilului ar descuraja
natalitatea. Asa o fi, insa daca mergem invers, rezulta ca scopul alocarii acestor
bani este cresterea ei. Unde e moralitatea unei societati care plateste femeile sa
nasca?
Exista, fireste, familii al caror venit este constituit exclusiv din aceasta
indemnizatie, cum exista mamic