Steaua a câştigat un punct mare, joi seară, în meciul cu Liverpool. A muncit pentru el şi nu l-a primit cadou de la simpaticul Pepe Reina, cum aţi fi tentaţi să credeţi. În fapt, poate merita chiar mai mult. Şi putea mai mult. Liverpool, echipa de joi seară din Ghencea, a impresionat doar prin nume, prin istorie. Fotbaliştii de pe teren erau cu gândul la situaţia mai puţin fericită din Premier League. Au jucat cu frică, atenţi la fiecare intrare, decişi să plece acasă pe picioarele lor, şi nu pe targă. Cu alte cuvinte, pentru ei a fost doar un meci care trebuia jucat, lipsit de miză, numai bun pentru a trimite în teren echipa a doua.
Pentru Steaua, însă, era un joc mai mult decât important. Echipa din Ghencea are nevoie de o primăvară europeană pentru a salva un sezon jalnic. Titlul este din ce în ce mai departe, meciurile din campionat au ajuns, toate, adevărate derbiuri, iar Liga Campionilor, care să-l scoată din faliment pe patron, pare intangibilă.
Şi nu numai pentru echipă meciul cu Liverpool a fost capital. Cu Gigi Becali care îi suflă în ceafă la fiecare meci, şi suspină de dorul lui Piţurcă, Marius Lăcătuş trăieşte fiecare meci ca pe unul decisiv. Adică ultimul. Pentru că nu este exclus ca la primul eşec să fie dat afară. N-ar fi prima dată şi, la cum îi cunoaştem pe Becali şi pe Lăcătuş, n-ar fi nici ultima. Dar Lăcătuş nu vrea să plece acum. Teoretic, el este un antrenor bun. Practic, nu prea, dar nu pentru că nu a ştiut să aplice teoria, ci pentru că niciodată nu a fost lăsat. Şi acum se leagă de fiecare rezultat pentru a mai primi alte 90 de minute în care să-şi demonstreze valoarea. Gafa lui Reina l-a ajutat. Cel puţin pentru un meci este antrenor. Cu ce preţ, doar el ştie. La fel cum doar el ştie dacă merită. Oricât de mult ar iubi Steaua, un lucru este clar: la echipa lui Gigi Becali vii sănătos şi pleci nebun. Obsedat de rezultate, de v
