Cartea lui Sam Wasson, Fifth Avenue 5 a.m.: Audrey Hepburn, Breakfast at Tifanny’s, and the Dawn of the Modern Woman (Harper, 2010) nu e biografia unei actriţe, ci „biografia” unui film. Fireşte că, de la un capăt la altul, silueta misterioasă ca o lumină neagră, difuză şi ameninţată de-un veşnic tremur, în care-o recunoaştem pe Audrey Hepburn, se impune drept marea prezenţă a cărţii.

Dar e o prezenţă filtrată printr-un rol memorabil, cel al lui Holly Golightly, eroina celebrului micro-roman al lui Truman Capote, Breakfast at Tifanny’s. Deşi Sam Wasson dedică suficiente pagini vieţii de familie a actriţei, dificultăţilor provocate de un soţ dominator, gelos şi manipulant, dar pe care se încăpăţâna să-l iubească, aceste secvenţe nu reprezintă nici pe departe centrul de greutate al cărţii. Ele sunt însă importante pentru înţelegerea energiei interne, a forţei de comunicare a actriţei, aşa cum transpar ele în acest rol.

Printre vedetele americane, Audrey Hepburn reprezintă, şi din acest punct de vedere, o excepţie. Născută într-o familie înstărită, anglo-belgiană, cu ascendenţă nobiliară, a vrut să ajungă balerină. Avea 1,75 m, ceea ce, înainte de epoca „vitaminelor” şi-a „chimicalelor”, însemna prea mult pentru scena unde evoluau fragilele vedete care abia îi ajungeau la umăr. Drept urmare, a optat pentru teatru şi film. Sam Wasson cunoaşte bine împrejurările în care fata timidă şi expresivă s-a lansat în marea carieră internaţională – şi reuşeşte să confere descrierii haloul unei proze à la Truman Capote de cea mai bună calitate, savuroasă şi plină de fineţe psihologică.

Parcurgând paginile cărţii, nu poţi să nu-ţi pui o întrebare oarecum nelalocul ei: ce voia, în fond, Audrey Hepburn? Să joace în filme ori să se mărite? Valorile, aspiraţiile, visele, convingerile ei migrau în direcţia întemeierii unei familii. Voia cu disperar