Până la urmă poate să pară o chestiune absolut banală: cine a primit onoruri la parada militară de Ziua Naţională. Iată, însă, că deja a fost transformată într-un veritabil scandal în care scuzele şi acuzele curg gârlă, fără ca cineva să-şi asume, ca de obicei, vreo responsabilitate.

Miercuri, pe o vreme câinoasă, Emil Boc s-a aflat în tribuna improvizată de la Arcul de Triumf, ţinându-i locul preşedintelui Băsescu, aflat cu treburi internaţionale tocmai la Astana, în Kazahstan. Alături de Boc s-a aflat preşedintele senatului, Mircea Geoană. El este, conform Constituţiei, succesorul preşedintelui, în caz de indisponibilitate a acestuia. Ăsta e protocolul. Numai că, original, cum ţine să fie de fiecare dată, Traian Băsescu n-a dat doi bani pe protocol şi l-a desemnat, personal, pe amicul său Boc să preia onorul şi obligaţiile aferente. Evident că această încălcare grosolană l-a ofticat pe Geoană, care şi aşa, are prea puţine prilejuri de a-şi afirma public atribuţiile. Scandalul – sau ce va fi fost – s-a declanşat abia după consumarea evenimentului. Întrebat de jurnalişti, Boc a spus că n-are nici o vină şi că, înainte de a pleca, preşedintele l-a desemnat pe el să primească onoruri. I-a sărit în apărare consilierul prezidenţial Valeriu Turcan, care a încercat să explice că, nefiind vorba de o situaţie de urgenţă, în care prerogativele prezidenţiale să trebuiască a fi luate de unul dintre înlocuitorii săi legali, Traian Băsescu a considerat că poate să desemneze pe cine vrea el. Putea, de plidă, să-l desemneze chiar pe Valeriu Turcan. Sau – de ce nu – pe Elenea Udrea, care, nu-i aşa, este în ascensiune politică.

Care este, de fapt problema? Simplu: obstinaţia cu care preşedintele ţine să-şi afirme voinţa proprie, în dispreţul oricărei reguli, nu face decât să întărească neîncrederea şi suspiciunea în faţa propensiunillor autoritare ale acestuia. Nici măcar