Nu pot înţelege cum anumite filme primesc undă verde să intre în producţie atâta vreme cât nu au nicio premisă. Dar niciuna! Nici măcar un dram de umanitate ori mesaj ce merită a fi exprimat, cu atât mai mult detaliat! Fără a fi răutăcioasă, pur şi simplu mă declar pretenţioasă când vine vorba de timpul meu şi de poveştile cu care vreau să mă delectez. Recunosc, am avut nici mai mult, nici mai puţin de trei tentative să văd Amor la distanţă. M-am mâhnit pe tema cu pricina, acuzându-mă că mi-am pierdut orice răbdare ori energie pentru poveştile amoroase. (...)
Însă în momentul în care am reuşit să îl urmăresc de la cap la coadă, am av Publicitate ut convingerea că nervii mei rezistă chiar şi în cele mai bizare împrejurări. Producţia este mai mult decât ruşinoasă, iar scenariul pare a fi scris la prima mână de către un începător într-ale filmului (asta ca să nu-l numesc direct şi pe faţă amator!). Totul a început de la un el (numitul Garrett, interpretat de domnul Justin Long, fără vreo vină în esenţa lui), proaspăt despărţit de prietena lui, pe stupidul şi naivul motiv că nu i-a cumpărat nimic de ziua ei. Se mai întâmplă şi copilărisme de acest gen, nu-i aşa? În orice caz, oricât de nostimă s-ar dori prima secvenţă, ea atinge cu graţie limitele penibilului. Dar cum nu-i frumos să judecăm totul de la prima aparenţă, să mergem mai departe! Drept urmare, continuăm pe urmele lui Garrett, care peste nici două ore de la performanţa celei mai naive despărţiri, o cunoaşte pe numita Erin (o Drew Barrymore fără sare şi piper). Toate bune şi frumoase, cei doi se plac teribil, chimia există. (...) Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Nu pot înţelege cum anumite filme primesc undă verde să intre în producţie atâta vreme cât nu au nicio premisă. Dar niciuna! Nici măcar un dram de umanitate ori mesaj ce merită a fi exprimat, cu atât m
