"Cine nu pastreaza Craciunul in inima nu-l va gasi niciodata sub brad"
- Esti unul dintre artistii care s-au pastrat permanent aproape de traditiile romanesti, neuitand niciodata sa cinsteasca Craciunul. Un motiv pentru care esti pretuit si iubit. Cum aratau sarbatorile de iarna din copilaria ta?
- Memoria mea afectiva pastreaza miresme de brad, de scortisoara si zahar ars, de portocale si de gutui asezate in fereastra, dar si aroma cozonacului din pridvorul bunicii Stratenia. De la ea am invatat drumul spre credinta si tot de ea e legata cea dintai amintire a mea de Craciun. In camera cocheta si curata, strajuita de bradul in care stralucea o instalatie cu stele mari si colorate (care acum mi s-ar parea un kitsch, la fel ca si bomboanele invelite in staniol, pe care le mancam pe furis si lasam doar ambalajul), focul ardea domol, iar in lumina difuza, noi ascultam emotionati, la radioul din perete, "Fetita cu chibrituri", de Andersen. Asa m-au gasit colindatorii: in bratele bunicii, cu ochii in lacrimi. Putin mai tarziu, in aceeasi seara, aveam sa descopar darul pe care Mosu' l-a facut in acel an intregii familii: o masinarie mare, cu benzi; un magnetofon de care toti eram fascinati. La indemnul alor mei, am inceput sa recit si sa cant, cu entuziasm, toate poeziile si cantecelele pe care le stiam. Acela a fost primul meu spectacol cu un public serios. Anul acesta, de ziua mea, prietenii parintilor mei mi-au facut o imensa bucurie: mi-au adus cadou un CD, pe care au transferat acea banda de magnetofon, pe care o crezusem pierduta. Cand am ascultat inregistrarea, a fost ceva magic, a fost o calatorie in trecutul sufletului meu... Pentru mine, Craciunul este un timp al cautarii, al regasirii, al daruirii, o sarbatoare care ne aduna pe toti - inclusiv pe cei care au trecut in lumea de dincolo - intr-o conspiratie a dragostei, intr-un nod de lumina
