Teribil, zguduitor, un reportaj difuzat acum câteva zile de Antena 3. Undeva, într-o cămăruţă a Spitalului “Marie Curie”, pe un pat îngust, cu o înfăţişare resemnată, neavând unde să se mişte, înconjurat de vrafuri de cărţi de ştiinţă, un octogenar cu chipul resemnat. Prezenţă şocantă într- un spital de copii, dar omul cu părul ca neaua era nimeni altul decât un geniu al medicinii româneşti, nimeni altul decât cel care, după decenii la “Grigore Alexandrescu”, înfiinţase în 1984 Clinica de chirurgie pediatrică de la “Marie Curie”: profesorul doctor Alexandru Pesamosca.

Geniu al chirurgiei nu doar româneşti, autor al unor premiere medicale mondiale, bisturiul de aur care salvase sănătatea, chiar viaţa a 45 de mii de copii, s-a văzut, la retragerea la pensie, redus aproape la situaţia unui caz social. Găzduit cu greu într- o cămăruţă, asemenea celeia, dacă nu chiar aceeaşi, în care, după istovitoare nopţi de gardă, se odihnea o oră, două spre a reintra în sala de operaţii ca să redea zâmbetul unor copii chinuiţi, care-l privesc acum din mulţimea de fotografii aflate pe pereţi. E singura avere pe care a adunat-o în aproape şase decenii de carieră. Timp în care “n-a luat”, nu şi-a făcut vile şi case de vacanţă, nu şi-a îngrăşat conturile. I-a fost destulă răsplata de a fi redat vieţii copiii suferinzi.

Ce fel de societate suntem? De unde atâta ignoranţă, atâta nepăsare, atâta uitare a valorilor naţionale atunci când “nu ne mai sunt de folos”, nu ne mai aduc un “ce profit”? De unde acest cinism faţă de monumente ale neamului, de valori ale patrimoniului naţional? Admit că tinerii nu i-au cunoscut pe marii noştri medici, actori, muzicieni, savanţi. Dar Academia? Dar nenumăratele ONG-uri care-s îngrijorate de soarta păpădiei, nu şi de a unor înaintaşi celebri, care pleacă dintre noi uitaţi şi fără minima recunoştinţă? Dar guvernanţii, pentru care patrimoniul n