Tensiunile create de initiativa lui Silviu Prigoana de schimbare a numelui oficial de rrom in tigan au in spate complexe adanci, si ale celor direct vizati, dar si ale romanilor. Complexe pe care pragmaticul "rege al gunoaielor" nu a facut decat sa le exploateze pentru a mai castiga cateva puncte electorale. Si, probabil, a reusit.
Pentru tigani, denumirea aceasta ajunsa in randul populatiei majoritare de-a dreptul o insulta, este fara indoiala o povara. Ca au contribuit din plin la acumularea ei, este o alta chestiune. Dar e, intr-adevar, frustrant sa porti, ca etnie, un nume pe care altii il folosesc ca jignire si e de inteles de ce tiganii au imbratisat schimbarea numelui in rrom. Vechile lor metehne (cred cu tarie ca nu genetice, ci rezultat al unei cronice lipse de educatie) i-au urmat insa precum o umbra si sub noul nume. Iar aceasta schimbare de "brand" nu le-a folosit la nimic, mai ales in Europa, adica unde-si doreau mai mult.
Daca nu le-a folosit tiganilor, modificarea denumirii a daunat, in schimb, romanilor, caci confuzia intre rrom si roman e usor de facut pentru un strain. Asa ca romanii au pus toate necazurile pe care le au prin UE pe seama acestei confuzii. Pana la un punct au dreptate, dar nu in totalitate. Nici romanii nu sunt sfinti de pus in icoana si multi dintre ei au comis tot felul de blestematii prin Europa, comparabile, daca nu chiar mai grave decat gainariile tiganilor.
Dar impresia generala este ca daca scapam de confuzie, scapam de belele. Si ea a fost certificata, indirect, inclusiv de catre autoritati, care in 2004 au schimbat indicativul de tara din ROM (de la englezescul Romania) in ROU (de la frantuzescul Roumanie).
Aceste complexe contradictorii au facut ca initiativa lui Silviu Prigoana sa nu treaca neobservata. Ea a starnit o vie satisfactie in randul majoritarilor si proteste ferme
