Daca unui tanar de azi, si ma refer aici la un tanar bine informat despre lumea in care traieste, cunoscator al mersului evenimentelor care se intampla zi de zi, atat intern, cat si international, i s-ar cere sa rasfoiasca, sa spunem, colectia pe o luna a unui ziar de dinainte de 1989, ar ramane uimit.

In primul rand, ar remarca multitudinea cuvantarilor ceausiste care apareau zilnic cu punct si virgula, urmate indeaproape de adeziuni, apluze, de parerile de bine ale intregului popor, care in unanimitate era de acord cu tot ce-i trecea prin cap lui Ceausescu.

Articole kilometrice vorbeau elogios despre poporul muncitor si maretele lui realizari. Nimeni nu fura, nimeni nu lenevea, toti munceau cu drag si spor, chiar si duminica sau in zile de sarbatoare, Craciun ori Pasti. Nu era nicio problema. Romanii nu erau altceva decat niste robotei programati sa aprobe ce aud si sa se conformeze intocmai ordinelor pe care le primeau si atata harnicie si vrednicie ca atunci nu se gasea nici macar in stupul albinelor.

Un loc deosebit in presa timpului il ocupau vizitele tovarasului, anuntate cu multa grija din timp si prilej de uragan pentru autoritatile locale, ocupate pana peste poate sa iasa bine, sa creeze impresie buna si, la sfarsit, sa primeasca asteptatele laude de bine si de prosperitate.

In acest scop, pe parcursul strabatut de coloana oficiala, se aduceau si se plantau indata papusoi din zonele mai fertile care sa-l acopere pe cel pipernicit din cauza secetei sau a ploilor prea abundente ori se legau fructe in copaci cu ata la culoare pentru ca ramurile sa se aplece pline de rod. Se facea totul cu deosebita grija si atentie pentru a arata cat de rodnic este pamantul patriei comuniste si fotografiile din ziare sunt marturie a acelor timpuri.

Nimeni nu scria si nu pomenea nimic de saracia din magazine si frigul