Aşadar, Guvernul a pus iarăşi ochii pe indemnizaţia de creştere a copilului. Discuţiile de până acum au dezbinat deja nu doar coaliţia (maghiarii nici nu vor să audă), dar şi în interiorul principalului partid de guvernământ se aud voci împotrivă.
Ministrul Muncii afirma într-una din zilele trecute că, "teoretic", este posibil ca indemnizaţia să fie modificată prin Ordonanţă de Urgenţă, şi nu prin Lege - ceea ce o va face atacabilă în toate instanţele din ţară, aşa cum s-a întâmplat în atâtea cazuri cu alte măsuri de restrângere a veniturilor. Ministrul invocă noul cod al asistenţei sociale pentru modificarea indemnizaţiei, proiect care "va fi supus dezbaterii publice, aprobării Guvernului şi apoi înaintat Parlamentului". Altfel spus, de data asta nu-şi mai asumă nimeni răspunderea pe el.
Veştile care vin de la Cabinetul Boc prezintă FMI ca eminenţa cenuşie care stă în spatele acestei decizii. Fondul ar fi cel care a sugerat reducerea perioadei de acordare a indemnizaţiei la maxim un an şi plafonarea ei la 600 - 1.000 de lei. Partea română are deja câteva variante: concediu maternal de 12 luni, urmat de stimulente lunare de 500 de lei pentru întoarcerea la locul de muncă; menţinerea la 24 de luni a concediului de îngrijire a copilului, dar cu plafonarea indemnizaţiei la 1.500 sau 1.000 de lei lunar; a treia variantă, de care nu prea se mai vorbeşte, este neplata în cel de-al doilea an de concediu. Toate variantele vor fi prezentate luni.
Contrapropunerea cel mai des adusă în discuţie de către opozanţii proiectului se referă la lipsa unor alternative sociale care să susţină educaţia timpurie. Nemulţumirea celor care contestă modificarea statutului tinerelor mame este legată de numărul mic de locuri în creşe - soluţia salvatoare în lipsa unor sume consistente pentru serviciile unei bone de încredere.
Intrarea în vigoare a acestor noi pr
