- Cultural - nr. 685 / 4 Decembrie, 2010 Zurgalaul Fulgi uriasi deasupra tarii cad, Pe baragane vanturile tipa, Somn neclintit de iarba si de brad Invaluieste muntii sub aripa. Cu clinchete zglobii din dunga vaii Rasuna zurgalaii argintii; S-apropie de geamuri zurgalaii Certandu-se cu glasuri de copii. Intregi, intinderile tarii mele De sunete voioase se cuprind Si impleteste glasuri subtirele Acest sagalnic, asteptat colind… Tarziu, cand zarea-n zori sticlea brumata, Un zurgalau mai rasuna stingher, Poate-un copil intarziat de ceata Si-mpleticit printre nameti, prin ger, Suna c-o nefireasca daruire, Imprastiindu-si clinchetele-n stol… Palind, cuprins de-o veche amintire, Am stat cu ochii dusi pe geam, in gol. … Eram firav, parca batut de vant, Iar tata dus in marsul surd, de chin, Poate-n transeu, ori poate in mormant, Oricum departe, in pamant strain. De groaza avioanelor, prin sate, S-au tras peste ferestre foi de cort. Orbeau ferestrele intunecate Ca intr-un sat de multa vreme mort. O cetina c-un fir de lumanare Si c-o margica smulsa din suman Vestea ca, pe vantoase reci, calare, Din viata noastr-a mai trecut un an. Zavozii nu latrau in batatura, Ci scheunau cu vantul pe sub usi. Flacaii nu mai ajungeau sa ure Pe la feresti, de unde erau dusi. Plutea incremenita o tacere… Nici uratori, nici caini, nimic, pustiu, Cand, deodata, ca o adiere, Cu glas scancit, tremurator si viu, S-a auzit un zurgalau cum suna Indepartat, cum suna subtirel, De parca noptii ar fi vrut sa-i spuna Durerile stiute doar de el. Se auzea de undeva, din vale, Si vantul ineca in rabufniri, Parca plangea incet metalul moale, In palmele-nghetate si subtiri. Si mama sta asa cu fata uda, Cu gandul dus la tata, ascultand De unde-i el, nu poate sa auda Si poate nu va auzi nicicand, Ca poate-acolo, in aceasta clipa, Invaluita-n viscol urias, V