Pe profesorul universitar Bruno Mazzoni, unul dintre cei mai mari promotori ai culturii romane in Italia, l-am cunoscut in timpul unei vizite la cetatile dacice din Muntii Orastiei. Indragostit iremediabil de Romania, de mai mult de 40 de ani, Bruno Mazzoni este profesor de limba si literatura romana la Universitatea din Pisa, autor al unor studii dedicate lui Tudor Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stanescu, al mai multor lucrari lingvistice si filologice de mare valoare, precum si traducator de poezie si proza romaneasca contemporana
Prima iubire... Hasdeu
- Cum ati ajuns sa iubiti Romania?
- E o poveste lunga. Din fericire, cand aveam 20 de ani, am avut sansa sa am un mare profesor de filologie romanica, Alberto Varvaro, care, ajuns profesor plin la Napoli, la doar 31 de ani, s-a hotarat sa "colonizeze" tot spatiul romanic (in sens lingvistic), cu "proconsuli", adica cu oameni pregatiti de el. Si astfel, un coleg a ajuns in Portugalia, altul in Castilia, altul in Catalonia si asa mai departe. Singura tara care ramasese inca neacoperita era Romania. Si mi-a propus sa ma ocup de limba romana, o limba foarte interesanta si importanta pentru cei ce studiaza lingvistica romanica, mai ales ca in Italia nu exista, la vremea aceea, cineva care sa predea romana. Am acceptat, dar a trebuit sa vin sa invat in Romania. Am venit prima oara cu o bursa la Sinaia, in 1967. A fost un an fericit, pentru ca la acele intalniri, organizate in principal de profesorul Boris Cazacu, au venit mari personalitati: Pierre Guiraud, Carlo Tagliavini, Iorgu Iordan, Constantin Daicoviciu si multi altii. Dupa ce m-am intors in Italia, mi-am ales un subiect de diploma legat de ideologia lingvistico-literara si miscare politica la Scoala Ardeleana. Apoi am revenit in Romania cu o bursa de sapte luni, in 1967-1968, pentru redactarea tezei. La scurta vreme dupa ce am susti
