Am şi eu acasă o adolescentă. Şi da, mai umblă prin cafenele cu colegii. Ba chiar stă uneori prin oraş până la 10-11 seara, vara pe la vreo terasă, iarna în vreo locaţie închisă. De aceea, când am văzut iniţiativa deputatului Cezar Preda de la PDL, aceea de a interzice accesul minorilor în cafenele şi în cluburi după ora 21, m-am pus în pielea adolescentei de acasă.
Ca părinte responsabil ar trebui să spun, din prima, că iniţiativa e foarte bună. Dar următoarea întrebare este ce oferim în loc? Dacă nu aş lăsa copilul să socializeze ar învăţa el mai bine sau mai prost? Ar renunţa la multele ore petrecute în faţa computerului, pe reţele de socializare? Sau aş putea oare să-i ofer ca alternativă un job part-time ca să înveţe ce e munca?
Cred că nimic din aceste lucruri nu s-ar petrece. Pur şi simplu, adolescenţii ar găsi alte ocupaţii. Ar sta pe bancă în parc sau prin cotloanele oraşului, s-ar strânge nesupravegheaţi prin diverse locaţii, ar înmulţi orele de calculator şi, până la urmă, s-ar descurca, la fel ca şi până acum.
Iniţiativa lui Cezar Preda ar avea succes dacă nu ar merge pe stilul deja cunoscut al reglementărilor din România, acela de a interzice ceva fără să oferi ceva în schimb.
Poate că ar fi bine să le oferim tinerilor spaţii de socializare, ca să-i mai scoatem din lumea virtuală. Sau poate că legislaţia ar trebui modificată, ca în America de exemplu, permiţând instituţiilor de învăţământ să încheie protocoale cu societăţi comerciale unde tinerii peste 16 ani să intre în contact cu ceea ce-i aşteaptă, cu viaţa la serviciu. Să poată fi angajaţi într-un sistem suplu care să-i motiveze atât pe ei, cât şi pe angajatori.
Ce vreau să spun este că, deşi iniţiativa lui Cezar Preda este pornită dintr-o intenţie bună, ea nu rezolvă, pe fond, problema, pentru că este superficial gândită. Adolescenţii au nevoie de i
