Pe la anul 1300, cunoasterea era doar apanajul puternicilor si inaltilor prelati ai vremii. Gloata era buna doar pentru slugarit si biruri. In romanul lui Umberto Eco "Numele trandafirului", manuscrisele valoroase si cartile unor mari carturari sunt ascunse intr-un labirint cu capcane, din biblioteca unei abatii. Nici o soapta, nici un raset nu coboara din varful de munte al inteleptilor, inspre valea celor prosti. Caci stiinta si rasul doboara frica, iar fara frica puterea paleste si nu pot fi stapaniti cei multi. Un calugar franciscan vine de hac secretelor si crimelor de la manastire. Dupa 700 de ani, istoria se repeta, printr-un australian numit Assange si site-ul lui de dezvaluiri, numit WikiLeaks.
Nu doar unii politicieni, diplomati, militari sau angajati ai serviciilor secrete il considera iresponsabil pe Julian Assange. Intre vajnicii opozanti ai "revolutiei informationale" declansate de site-ul de dezvaluiri WikiLeaks se afla chiar si jurnalisti, care considera ca o bomba de presa trebuie sacrificata "pentru ratiuni ce depasesc criteriul audientei". Personal, nu cred ca mobilul echipei WikiLeaks - publicarea depeselor de razboi din Irak si Afghanistan, dar si pe cele ale diplomatiei SUA - a fost rating-ul site-ului. "Curajul e molipsitor", scria zilele trecute in subsolul acestuia, ca un fel de motto.
O intreaga serie de comentatori considera ca aceste dezvaluiri sunt ca datul in vileag al unei intimitati. In armata, politica si diplomatie secretele ar fi necesare si sunt acceptate, la nivelul unei largi perceptii publice. Ma intreb ce vrea sa insemne asta? Dormi linistit, Statul, America si Dumnezeu lucreaza pentru tine? Doar ultima instanta e demna de crezare. Restul, s-a dovedit, lucreaza indeobste pentru propriile interese si banii unei clici. Poporul e bun la plata oalelor sparte, la alegeri si la consum.
Manning dupa gratii, As
