Porumbeii belgieni, cei mai valoroşi din lume, au depăşit de mult încadrarea exclusivă în categoria hobby-urilor, generând uneori interese financiare substanţiale, mulţi dintre pasionaţi devenind, în unele cazuri, peste noapte din iluştri anonimi personaje nu numai celebre, ci şi foarte bogate
Sunt însă şi crescători care au valorizat diferit avantajele financiare obţinute din performanţele de excepţie ale unor porumbei călători, folosindu-le pentru afirmarea lor intelectuală. Este cazul lui Georges Fabry din Liege, care acum aproape 90 de ani a câştigat cu „negrul” său suficienţi bani pentru a se putea înscrie şi apoi întreţine la facultate. Şi bine a făcut, pentru că altfel omenirea pierdea prin el un ilustru farmacist. Astfel, negrul său (porumbelul, evident!), ce i-a oferit o şansă pe care acumulările familiei sale nu i-o permiteau în acel moment, provenea din linia aceluiaşi „Bronze 48” din 1944 ce i-a adus de altfel celebritatea şi lui Jaques Tournier, aşa cum scriam în episodul trecut. O pasăre care, iată, a influenţat atât de pozitiv mai multe destine.
Aşadar, o altă linie care a jucat un rol important în formarea porumbelului belgian modern de sport a fost cea a lui Fabry, Georges şi apoi Victor, din Liege. Bazată pe păsările Hansenne, ca structură de bază, în timp au fost introduşi porumbei celebri aparţinând liniilor Bricoux, Van Bruane, Havenith şi Collaer.
Extrem de pasionat, aristocratul farmacist Georges Fabry asigura condiţii cu totul special porumbeilor săi, acestora fiindu-le destinat întregul etaj al locuinţei sale, o proprietate respectabilă de altfel, în timp ce trei angajaţi curăţau crescătoria de două ori în fiecare zi. Ca particularitate a selecţei, familia Fabry evita pe cât posibil să aducă păsări noi.
Cel mai important aport extern fiind reprezentat chiar de păsări din propria linie care au performat în alte cresc
