Cand a introdus contributia CAS si a ajutorului de somaj pentru sumele incasate in baza drepturilor de autor, Emil Boc a invocat folosirea abuziva a acestei metode de plata, mai ales in trusturile de presa pentru eludarea obligatiilor fata de stat. Si dadea ca exemplu plata soferilor si a femeilor de serviciu pe drepturi de autor.
Avea in mare masura dreptate. Atat doar ca fix in timp ce domnia sa vorbea, ministerul Culturii ii platea pe drepturi de autor pe cei care efectuasera unele lucrari de constructii si amenajari interioare laMuzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj si Muzeul Antipa din Capitala.
Iar descoperirea nu a fost facuta de presa cea frustrata de masura reparatorie a guvernului in privinta utilizarii DDA, ci de reprezentantii corpului de control al primului ministru.
Teodor Paleologu, ministru in momentul incheierii acestor contracte, s-a spalat pe maini, sustinand ca n-a stiut nimic, iar reprezentantii muzeelor si ai firmelor in cauza au incercat sa convinga ca amenajarea muzeistica este un proces de creatie intelectuala.
Desigur, inlocuirea toaletelor si ridicarea peretilor de rigips, zugraveala si montarea gresiei sunt, prin excelenta, procese de creatie intelectuala, stie toata lumea doar.
Si tot asa cum ataca frontal drepturile de autor, spunea premierul cum trebuie inchise robinetele de risipa, unul dintre ele ducand direct catre mamele cu copii mai mici de doi ani, mai precis catre cele cu venituri mari, la vedere, care au sustinut prin contributiile lor de toate felurile bugetele statului. Iar consiliera sa a venit sa ne explice cum aduna (a se citi "taie") guvernul, ca o furnicuta, bob cu bob, de unde poate pentru a pastra sistemul in viata. Asa o fi, dar dupa ce a taiat, de ce adauga acolo unde nu e nevoie?
Dupa ce au amenintat fatis ca nu-i voteza bugetul, p
