În teorie, un autoturism hibrid trebuie să protejeze atât planeta, cât şi buzunarul proprietarului. În practică, măcar deocamdată, succesul unei maşini cu propulsie alternativă (motor termic-unitate electrică) rămâne discutabil. Sursa: TOYOTA

Iar aceasta se întâmplă din mai multe motive.

Mai întâi: investiţia iniţială o depăşeşte pe cea necesară achiziţionării unei maşini de dimensiuni similare şi cu o putere apropiată, dar echipată cu un motor „clasic”, cu ardere internă.

Apoi: consumul real, obţinut în condiţii normale de trafic, se dovedeşte, ca în cazul oricărui vehicul „obişnuit”, mai mare decât cel oficial, comunicat de producător.

În cele din urmă: amprenta poluantă a unui automobil hibrid nu este neapărat cea mai redusă. Destule modele cu motoare turbodiesel sau pe benzină de mici dimensiuni emit chiar mai puţin dioxid de carbon decât anumiţi hibrizi cu acte în regulă.

Deocamdată, singurele avantaje reale pe care le oferă deţinerea unui hibrid (altele decât acela, în realitate cât se poate de vulgar, care implică exhibarea unui mai mic sau mai serios interes ecologist) par a fi înlesnirile de tot felul oferite (deocamdată) de guvernele din lumea întreagă.

Una dintre ele, promovată de executivul de la Bucureşti – scutierea de la plata texei de poluare.

Auris, cel mai proaspăt hibrid

Toyota Auris Hibrid (preţ unic: 24.200 de euro cu TVA), cel mai nou model cu propulsie alternativă pe care l-am testat, este substanţial mai ieftin ca faimosul coleg de gamă Prius (preţ minim: 27.256 de euro cu TVA), dar, în acelaşi timp, considerabil mai scump decât concurentul Honda Insight (preţ unic: 20.435 de euro cu TVA).

O comparaţie chiar cu gama Auris arată că cea mai accesibilă versiune pe benzină (1.33 – 99 CP) costă 14.537 de euro cu TVA inclusă. Cu aproape zece mii de euro ma