Exista teorii care spun ca pentru a controla cat mai eficient populatia, pentru a-i reteza cat mai de la radacina aspiratia spre moralitate si calitate, este suficient sa o mentii in bezna.
Pasul politicianului devine cu atat mai usor cu cat dialogul are la capatul celalalt o masa neinstruita. O asemenea stare pare caracteristica unor societati neevoluate, fara legatura cu lumea civilizata, si nu exista vehicul mai folositor decat televiziunea publica.
Ce legatura este intre Venezuela si Romania? Niciuna, aia au petrol. Noi avem sare, dar o tinem pe coada, nu o turnam in motoare.
Am putea ajunge insa la dobitocie si am putea sa ne gandim la un numitor comun pe masura ce noile programe ale TVR vor capata temeinicie - ca avem si noi o competenta: insistam.
Cuiva i-a trecut mai nou prin cap ca televiziunea publica are nevoie de rating. Chiar daca nu conteaza, pentru ca romanii sunt siliti sa plateasca abonamentul. Pentru ce scot banii din buzunar - este alta poveste.
Mai nou, pentru stiri despre crime si accidente, prezentari ale activitatii ministerelor, filme violente, emisiuni din categoria "format importat" realizate de refugiati de la alte posturi care au pierdut rating deoarece telespectatorii s-au plictisit de aceleasi prostii.
Mircea Radu, de pilda, a primit cel mai generos spatiu, sambata seara, cand trimite in casele romanilor un spectacol cu public in care ameteste muzica lesinata, stiinta, mici interviuri (sa-l aduci pe Patzaichin in platou si sa-l tii doua minute reprezinta o nerozie) si corpuri de balet plictisite.
Ceea ce insa m-a cutremurat din toti rarunchii, deja iritati de calitatea tot mai slaba a programelor, a fost o productie din categoria monden care nu e cu nimic mai prejos decat "Acces direct", "Happy Hour", emisiunea lui Madalin Ionescu de la Kanal D sau cele d
