Febra efervescentei culturale a asa numitei "generatii '27" este definitorie pentru destinul lui Arsavir Acterian, destin ce avea sa se implineasca, cultural, oarecum mai discret decat al colegilor sai de generatie.
Majoritatea scrierilor sale sunt publicate in ultimul deceniu al secolului trecut, perioada in care pentru Eliade, Cioran sau Eugen Ionescu se puteau incepe deja redactarea unor antologii de opere complete.
Nascut intr-o familie cu puternice afinitati culturale, fratii sai, Haig si Jeni Acterian, remrcandu-se ca regizori de teatru, Arsavir Acterian avea sa colaboreze o perioada la diferite publicatii ale vremii, periodic publicand fragmente ale jurnalului sau, a carui redactare incepe inca din 1929.
Jurnalul lui Arsavir Acterian descopera personalitatea unui om cu trairi interioare de o intensitate iesite din comun, un om care analizeaza viata transcendental si care gaseste in fiecare clipa esenta momentului.
Perioada scrierii acestor memorii se intinde pe mai bine de 60 de ani, sincopele in redactarea acestora fiind cauzate de perioada de teminta comunista si, probabil, de autocenzura ulterioara eliberarii din inchisoare.
Scenele care dau viata jurnalului sunt rupte din tumultul cultural a Bucurestiului interbelic, personajele principale fiind, nimeni altele decat: Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Emil Botta sau Marietta Sadova.
Intelectual lucid, Arsavir Acterian nu ezita cand vine vorba de autocritica, asezand dorinta de a se exprima in scris si, bineinteles, de a fi publicat, sub semnul vanitatilor personale.
Totodata, nu este lipsit de modestie cand isi simte expresivitatea scriitoriceasca ca fiind derziorie comparativ cu a bunului sau prieten Eugen Ionescu, figura ce apare constant in paginile jurnalului.
Pagini de o tulburatoare intensitate sun
