Bineînţeles că Alina nu vrea la vulturi pleşuvi… Şi, de altfel, ştiu foarte bine că unicul motiv pentru care a vrut să mai dăm o raită prin acest orăşel pitoresc îl reprezintă… suvenirurile. Dar… Nici nu păşim bine în mijlocul primitorilor localnici, că şi începe să mă bată la cap cu o altă „problemă”: a auzit ea că ar fi pe aici un restaurant unde specialitatea casei sunt aripioarele de pasăre condimentate şi Alaskan Beer! Noroc că m-am documentat, ca de obicei: „Alina, ursul acela şi afurisitele acelea de aripioare sunt la un restaurant din Juneau, nu aici! Ai răbdare, hai să admirăm împrejurimile şi să ne bucurăm de chipurile zâmbitoare ale acestor oameni drăguţi!”. Ţi-ai găsit. „Uite un eschimos, hai să îl fotografiem!”, strigă ea, în timp ce eu o înhaţ rapid de mână şi o duc destul de rapid într-un loc mai retras (întâmplător, dar absolut întâmplător, sub copertina unui magazin de suvenituri). „Alina, ai înnebunit?” „De ce, era aşa simpatic, ce ţi-a venit, de ce nu m-ai lăsat să-l fotografiez?” Aproape că am obosit să îi arăt cât de multe ştiu.
Dilema
În primul rând, a fost cam nepoliticoasă că a pronunţat pe aici cuvântul „eschimos”. Deoarece pe plan „local” se tot desfăşoară de ceva vreme o… dilemă. Timp de mulţi ani, locuitorii Alaskăi au continuat să folosească cuvântul eschimos. Dar acesta este considerat… peiorativ în Alaska, Canada şi Groenlanda. Există mai multe dialecte ale eschimoşilor vorbite în Alaska, în timp ce în Canada şi Groenlanda situaţia este diferită, adică o „limbă eschimoasă” şi basta! În ceea ce priveşte Alaska, există o rezoluţie adoptată recent de Circumpolar Inuit Council, care solicită înlocuirea cuvântului „eschimos” cu „inuit”! Sincer să fiu, pentru mine, cuvântul „inuit” nu are exoticitatea şi fascinaţia cuvântului „eschimos”. Când spun „eschimoşi”, parcă îi văd în trecut, undeva în nord-vestul Alaskăi, în
