Angajaţii care-şi exagerează meritele sunt percepuţi ca fiind mai competenţi decât cei timizi şi muncitori doar de managerii nepricepuţi. Se spune că „lauda de sine nu miroase a bine“. Dar în cazul angajaţilor, zicala este valabilă doar dacă managerul este competent, afirmă specialiştii în resurse umane.

Alexandru are 37 de ani şi lucrează în domeniul IT. Este pasionat de meseria sa şi nu ezită să stea peste program sau să preia din sarcinile colegilor mai puţin pricepuţi.

Citiţi şi:

Slujbele temporare, colac de salvare

AUDIO Interviu cu doi tineri care nu s-au scârbit de România!

„Îmi place la nebunie ceea ce fac, aşa că pentru mine nu e greu. Poate că pentru unii par mai ciudat, dar stau la locul meu şi muncesc. Nu mi se pare dificil şi foarte rar am senzaţia că îmi asum mai multe sarcini decât pot duce", spune Alexandru.

Recunoaşte însă că nu e genul de om care să se laude cu ceea ce face. El consideră că, dacă a fost angajat, este clar că trebuie să-şi îndeplinească sarcinile, şi nu să strige în gura mare că a reuşit să şi le ducă la bun sfârşit. „Cred că ar fi penibil să mă mândresc că pot să fac lucrurile pentru care, altminteri, sunt plătit", consideră el.

Are un coleg care se laudă des cu tot ceea ce face, deşi nu are realizări deosebite în plan profesional. În ce măsură are acesta câştig de cauză? „Eu nu consider că am fi în competiţie, dar dacă aşa ar sta situaţia, probabil că el ar avea de câştigat. Poate că norocul meu este că am un şef obiectiv, competent, care nu se lasă influenţat de un astfel de autoelogiu", mai afirmă Alexandru.

Promovare periclitată

Nu la fel de norocoasă este Maria. Lucrează în domeniul vânzărilor, are rezultate bune, dar, după cum spune ea, nu şi un şef care să fie atent la detalii sau măcar „interesat în mod real" de performanţele angajaţilor. „E mai degra