Dezbaterile cu iz politic din ultimii ani au scos in fata destule voci dornice sa ne reaminteasca de ”epoca de aur interbelica”. Dupa lamentarile cu iz patriotard, resemnat isi face loc constatarea : ”am fost si noi odata mari, in interbelic”. Pentru valoarea exercitiului, va propun sa abandonam interbelicul mitizat, populat cu jobenuri stralucitoare si cafenele de bun gust. Interbelicul ala exista in imaginatia profesorilor de generala si in prezentari Powerpoint. Marea problema cu epoca interbelica, cu sistemul ei economic si ideile politice din perioada este ca nu au avut suficient timp sa esueze complet. Comunismul, plaga care ne-a retardat cu 50 de ani, a esuat in multiple randuri: economic, social si ideologic. Interbelicul ne apare invaluit de o aura de fum, de muzica lui Zavaidoc si de birjarii micului Paris. O perioada de mai bine de doua decenii ramane sub semnul cartilor postale si al ”autorilor canonici”. Problema poate pleca foarte bine si de la cei din urma. Majoritatea autorilor ”canonici” erau parte din mica burghezie, din ultimul esantion al mosierimii sau, in cel mai rau caz, erau fosti nobili. O mica parte era formata din fii de tarani instariti sau de negustori. Pe scurt, erau parte din clasa de sus, clasa aflata la mile distanta de patura de jos a societatii. Vorbim de un cerc restrans de ”intelectuali” care respingeau furios initiativele acelor paria care aveau tupeul sa spuna ca Hortensia Papadat Bengescu era o nulitate literara. Majoritatea dintre cei care suspina dupa ”bunul simt uitat” ar fi facut parte din populatia aflata in mizerie. Ar ingrosat randurile taranilor fortati sa-si vanda produsele la preturi de nimic, ale muncitorilor prinsi in diversiunea de la uzinele Grivita sau din studentimea fara perspective sau loc de munca. N-ar fi greu de presupus ca multi ar fi imbracat cu mandrie camasa verde si s-ar fi infratit cu grupul care voi