În 2010, România s-a confruntat cu un puternic "cutremur" fiscal determinat de majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, ceea ce s-a răsfrânt în mod negativ şi asupra creşterii economice. Astfel, de la o estimare a creşterii economice de plus 1,3% s-a ajuns la un minus de 1,9%.
Trecând peste faptul că revenirea economiei pe plus nu s-a realizat din cauza acţiunii conjugate a mai multor factori (inclusiv majorarea TVA) trebuie precizat că unda acestui şoc fiscal aplicat de autorităţi, care a urmărit îndeplinirea unor obiective pe termen scurt, s-a resimţit în toate domeniile de activitate.
Pe termen scurt s-a înregistrat într-adevăr o creştere a încasărilor din TVA cu aproape 30% faţă de media încasărilor din prima parte a anului. Însă acest lucru nu se datorează nici pe departe performanţei din sectorul public sau creşterii gradului de colectare, ci este un efect normal.
În schimb, pe termen lung e posibil ca încasările să scadă şi să revină la un nivel care s-ar fi putut atinge şi fără majorarea cotei TVA-ului, datorită efectului lui Laffer (un economist a cărui teorie afirmă că majorarea impozitelor dincolo de o anumită limită poate aduce o scădere a încasărilor, iar reducerea lor, dimpotrivă, o creştere a încasărilor - n.red.), aducându-ne astfel într-un nou cerc vicios al politicii fiscale.
De altfel, "performanţele" obţinute de stat ca urmare a majorării acestui impozit s-au transmis într-o mică măsură asupra veniturilor încasate la bugetul general consolidat, în primele nouă luni înregistrându-se o creştere cu doar 3,6%, în termeni nominali, faţă de perioada corespunzătoare a anului anterior.
Dacă ţinem cont şi de faptul că majorarea TVA-ului a fost principalul factor care a condus la dublarea inflaţiei, atunci veniturile bugetului general consolidat în termeni reali în primele nouă luni au înregistrat de fapt o scădere.
Mai mult,
