Partidul democrat liberal a primit o usturatoare lectie de viata. In timp ce Elena Udrea se intrece cu Anca Boagiu in kilometri de autostrada, iar premierul cloceste alte si alte taieri pentru a "echilibra" bugetul si anunta victoria pedelista din 2012, un simplu membru al partidului le taie craca de sub picioare la toti portocaliii.
Cezar Preda nu este la prima "iesire" in decor fata de linia partidului. Acum insa a lovit in ceea ce PD-L nu mai are de mult timp - bunul simt al majoritatii colegilor sai. Intr-o emisiune la Europa Fm, Preda a criticat partidul in esenta lui, numindu-l echivalentul PSD-ului din epoca de succes a baronilor locali.
Remarcabil nu este faptul ca a denuntat "pupincurismul" din PD-L, care "n-a ramas la 1989", ci a evoluat, sau ca a infierat tupeul si aroganta ministrilor si premierului. Nici macar persiflarea lasitatii pedelistilor care, fara a primi blagoslovirea si "miruirea" de la Traian Basescu, nu au curajul sa isi asume nicio candidatura nu socheaza in discursul lui Preda. Ce ramane dupa ce il asculti pe Cezar Preda este senzatia de normalitate. De uman.
Greselile sale sau ale colegilor sai, asumarea unor decizii nefaste, haosul din comunicare, canibalismul din partid, erorile ministrilor si ale Guvernului - recunoasterea acestor bube ale democrat liberalilor e primul pas inainte pe care il face cu adevarat PD-L. Daca aceasta ar fi atitudinea partidului de la varf, aceasta formatiune politica ar mai avea o sansa.
Scarbit de servilismul care a facut legea la alegerile PD-L Bucuresti, unde democrat liberalii si-au intrecut in a ridica osanale doamnei Udrea, mai pompoase decat cele pe care le-a primit Elena Ceausescu de la oportunistii regimului trecut, Cezar Preda a incercat sa umanizeze un partid incremenit. Nici macar Preda nu e pe aproape. PD-L de astazi a intrecut PSD-ul din 2004, mai al
