De atâta arătat cu degetul spre guvernarea din 2004-2008, care a făcut tot posibilul pentru ca statul să consume mult mai mult decât a produs, actualul Guvern a uitat morala pe care o predică: să nu te angajezi să plăteşti ceva cu bani pe care încă nu îi ai şi pe care nici nu eşti sigur că îi vei avea. Legea bugetului va fi trimisă la vot deşi este, o spun, mai voalat, experţii Consiliului Fiscal, un basm economic, o halucinaţie fiscală.

În condiţiile în care nu a luat nicio măsură concretă pentru stimularea apariţiei de noi locuri de muncă şi a mai şi tăiat un sfert din salariile bugetarilor, Executivul este totuşi convins că va încasa cu 100 de milioane de euro mai mult anul viitor în contul contribuţiilor sociale.

Cum nu sunt semne clare că numărul angajaţilor va creşte şi nici că salariile vor fi mărite considerabil, există doar două explicaţii pentru această estimare: fie Guvernul are impresia că va reduce evaziunea fiscală, fie va majora ceva. Mai există şi o a treia variantă, e drept: pur şi simplu a numărat greşit. Cum Guvernul a fost până acum prost, nu neapărat în sensul de lipsit de inteligenţă cât de ineficient, în lupta cu evaziunea, rămâne doar varianta de a majora ceva pentru a atinge ţinta propusă, majorare care, alături de tăiere, este de altfel soluţia universală pentru acoperirea tuturor greşelilor, voite sau nu, făcute în estimarea veniturilor şi a cheltuielilor, în încasarea şi cheltuirea banului public.

Astfel de greşeli nu pot rămâne fără urmări. Majorarea TVA, scăderea salariilor bugetarilor şi, mai nou, plata contribuţiilor de sănătate şi de către cei cu pensii între 740 şi 1.000 de lei, sunt soluţiile la care a apelat Guvernul pentru a repara propriile greşeli. Este evident că România nu îşi permite să cheltuiască atâţia bani pentru funcţionarea statului şi că sistemul de pensii nu are cum să fie performant. Este la fel