Europarlamentarul nu regretă niciunul dintre cuvintele pe care i le-a adresat lui Adrian Păunescu de-a lungul timpului. „N-a murit nimeni din asta!“, se justifică Vadim. Atunci când se bălăcăresc prin ziare, poeţii spun că se duelează în pamflete. În mintea lui Vadim Tudor, pamfletul poate să cuprindă cele mai mari infamii.

De unde începe adversitatea dintre Păunescu şi Vadim? Între Adrian Păunescu şi Eugen Barbu, mentorul lui Corneliu Vadim Tudor, s-a dat lupta cea mai gălăgioasă din epoca ceauşistă.

Citiţi şi:

Vadim Tudor: „Doctorul mi-a spus că inima lui Adrian este «pulbere»"

VIDEO Momente memorabile alături de Adrian Păunescu

În 1970, Păunescu şi Barbu îşi vorbeau, dar rece. În cartea sa de interviuri, „Sub semnul întrebării", apărută în 1970, Păunescu inserează şi un dialog cu Barbu. Poetul abia debutase, în vreme ce autorul „Gropii" tăia şi spânzura la Uniune, la scriitori. Şi câştiga din vânzarea de cărţi - spuneau confraţii săi - 1.000 de lei pe zi! Başca articolele şi scenariile. În interviu, Barbu îi atrage atenţia poetului că pune întrebări „subversive" şi că e „cam criptic". Apoi îi mărturiseşte că încă îl iubeşte, deşi, „între noi au intervenit mici schimburi răutăcioase". Barbu îi aminteşte că i-a asigurat debutul şi lui, şi nevestei lui de atunci, Constanţa Buzea, în paginile revistei „Luceafărul". Dar gâlceava escaladează şi, cu trecerea anilor, se schimbă poziţiile de pe care luptă fiecare. Păunescu devine, aşa cum mulţi l-au catalogat, „al doilea om în stat, după Nicolae Ceauşescu". El tăia DN1, între casa din Bucureşti şi cea din Breaza, de la volanul Mercedesului. Asta în vreme ce Barbu continuă să scrie romane fără să mai cunoască gloria de după „Groapa". Mai rău, despre romanul „Incognito" se vorbea că ar fi fost un plagiat.

Vadim, acuzat de furt

În vara anului 1982, Păunescu scrie în „Român