De ce am avut nevoie de cinci probe succesive de incompetenţă numai preşedintele ştie şi va trebui cândva să ne dea un răspuns competent!
Încheiem anul sub cel de-al cincilea Guvern Boc. De ce am avut nevoie de cinci probe succesive de incompetenţă numai preşedintele ştie şi va trebui cândva să ne dea un răspuns - unul competent! În opinia mea - deloc singulară, de altfel - dl Boc putea fi trimis înapoi la Cluj încă de pe la jumătatea primului guvern, dar n-a fost să fie, aşa că l-am suportat stoic vreme de încă patru. Şi numai bunul Dumnezeu ştie cât vom mai avea de îndurat. În fapt, de la izbucnirea crizei încoace, dl Boc ne‑a tot arătat ce ştie să facă şi ştie două lucruri: să împrumute în draci şi să taie veniturile, ambele cu o pasiune demnă de o cauză mai bună. În momentul de faţă, datoria acumulată de Guvernul României de la FMI/ Banca Mondială/ UE depăşeşte de vreo patru ori datoria pentru care Ceauşescu ne-a înfometat, şi ţinut în frig, şi alte privaţiuni în ultimul deceniu comunist, din dorinţa dementă de a o plăti înainte de termen. Când mă gândesc ce va rămâne pe spatele nepoţilor noştri şi al nepoţilor acestora, mă trec frisoanele. Mai ales că procesul de împrumutare va continua într-o veselie cam nesănătoasă şi la anul, iar vreun semn că bravul Guvern Boc are în minte şi vreo soluţie de redresare a economiei, de relansare a creşterii economice nu se arată.
Însă Guvernul Boc nu e doar o culme, credeam că de neatins, a incompetenţei, este şi un fel de monument de inadecvare - în raport cu Constituţia, cu celelalte legi, cu momentele. Să reduci veniturile salariale ale profesorilor pentru concediul de vară cu 25%, când legea prevede că acestea se stabilesc ca o medie o salariilor din timpul anului şcolar, nu mi se pare o probă de genialitate. Acum, Guvernul pierde proces după proces, e nevoit să dea banii înapoi, dar îi reprogramează peste
